Bun de nimic

Simt ca ma transform intr-un mic monstru, in ceva care nu apartine de mine. Dar cea mai urata senzatie este aceea sa realizezi ce faci, sa iti dai seama ca ai ajuns intr-un punct cand ai impresia [de fapt chiar asa este] ca nu te mai poate ajuta nimic. Ca pe ea am lasat-o in spate, pe fiinta iubita sa o tii in brate dar nu se poate.. Nimeni nu ma intelege.. sufletul imi plange inauntru iar eu astept sa se termine cosmarul acesta, sa ma trezesc din visu' asta urat. Sunt privit din toate partile, sunt urat, am ceva pe fata, mancare intre dinti. Nu vreau sa ma lupt cu realitatea e o lupta grea si nemiloasa,ori iesi mai puternic ori te trezesti pe pamantul rece din februarie alaturi de alti invinsi care nu si-au putut controla soarta. Tot ce am cladit pana acum, sa se darame intr-o clipita din cauza unei greseli teribile, care iti schimba complet viata, nu va mai fi la fel niciodata.. Am dezamagit pe toata lumea [chiar pe toti :( ],uneori stau si ma gandesc ca poate..ar fi mai bine sa nu fi cunoscut pe nimeni,dar nu-mi doresc asta cu adevarat, sunt con.Vantul ma loveste in fata parca intentionand sa ma trezeasca,cineva sa-i spuna sa se opreasca,nu o sa reuseasca, sunt un caz pierdut