Ai să înţelegi?

Relaxat, vorbăreţ, vesel şi fără nici o problemă... deschid ochii! Sigur nu visez?! Am o oarecare idee vagă că nu văd bine,oare..ce să fie? Nu mai pot vorbi,zambi, am senzaţia că mi se sparge capul.Plutesc spre graniţa panicii si trec pragul involuntar.Mă uit in stânga,în dreapta, mă uit des, mă uit, mă uit intens,mă uit bine,imi aplec capul sprijinindu-l în mâini şi ma arunc in abis,in lumea celor de Dumnezeu feriţi. Plutesc, în mare, printre cântece macabre care se aud de departe.Mintea îmi e goală,ecoul vocii din interiorul meu mă seaca, vreau să evadez,să mă încălzesc, sunt înghetat, nu-mi simt corpul, sangele prin vene se blocheaza si mă lasă mort.Două secunde transformate în ore,mii de priviri subtile si confuze,venite din toate părtile ma sperie.Mă ridic, ameţesc şi nu vreau să plec, în acel ecou vreau să mă pierd mereu si mereu..