E perfect..

Aș vrea să mă fac mic, prin ochii universului sa par un gandac, iar în comparație cu o furnică să par o firimitură de pâine. Îmi doresc să mă infiltrez în corpul și mintea ta să șterg acele straturi de praf, să-ți cos rănile ascunse, cu pasiune și atenție ca nu cumva să te ranesc mai tare și să măresc rana. M-ai readus la viață, un sentiment pe care demult nu am mai avut placerea să îl simt. Întotdeauna te-ai întors zambind, probabil regretând, nu voi putea știi niciodata lucrul acesta, nu voi putea știi ce simți sau ce îți dorești cu adevărat de la mine. Încerc să las în urma toate amintirile care m-au afectat într-un mod neplacut și să fac loc celor care m-au fermecat și m-au făcut să zâmbesc neîncetat. Pe zi ce trece simt că viața mea nu ar avea nici un rost, tot ce îmi doresc acum este ca eu sa fiu doar al tau și tu a mea. Uneori stau și mă scufund în muzică, încerc să îmi dau seama ce am facut să te merit, dar în zadar.. Nu pot realiza.. nu te merit dar te doresc.. Micuța ta pasiune din tinerețe ne-a unit, ne-a facut să ajungem într-un punct sensibil, un vis din care nu îmi doresc să mă mai trezesc verodată.

De ce?

De ce? Dau impresia că sunt indiferent? Că nu îmi pasă? Și nu spun lucrul acesta doar ca să spun, spun pentru ca chiar îmi pasa! Asta încerc să îți arăt zi de zi, și sincer sper din adâncul sufletului sa poti înțelege. Tu nu mă cunoști. Nimeni nu mă cunoaște și nu mă înțelege.. timpul le rezolvă pe toate, dar mă întreb când?! Aruncăm cuvinte grele, fără sens, dar care dor mai mult decât ai putea crede. Aparențele înseală, iar indiferența în cazul meu este o aparență, dar se pare ca tu nu poți înțelege asta.. Pe parcursul anilor care au trecut am avut parte de multe probleme și momente grele, acum am realizat că de fapt eu sunt problema. Cauza principala fiind 'comoditatea' de care dau dovadă. Și de ce să mă chinui dacă, vorba unui prieten 'tot acolo ajungem'.  Sunt un visător notoriu care nu este aici, ci undeva departe. Nu aș trata niciodata o persoana la care țin, cu indiferență. Dacă aș fi indiferent față de tine, acest post nu ar mai fi existat, nu mă mai stresam și mă comportam de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu? deci, de ce ?

Durerea desparțirii

Durerea despărțirii eterne de acea pesoana specială, divină, care mă făcea mereu să zâmbesc, e covârșitoare, simt acea durere în toate părțile corpului și sufletului meu, e prea profundă, încerc să mă gândesc la altceva dar am în minte doar imaginea ei zâmbindu-mi... .Cuvintele rănesc adânc,mai adânc decat ți-ai putea imagina vreodată..un cuvânt aruncat asemenea unui nimic este un glonț care te poate pune la pămant cand te astepți mai puțin. Simt că îmi fuge pământul de sub picioare ca și cum aș pluti într-un abis interminabil. Caut o scăoare de pe această lume și toate au fost spuse fară rețineri, regrete și luate din adâncul inspirației mele. Fără acea scăpare, încă mă mai minteam, zi și noapte fară incetare,având și sprijinul altora care spuneau că și pe tine te doare.

Daca ai stii să prețuiești iubirea, viața ta ar fi mai frumoasă, plină de trandafiri înmiresmați, de puritate, lumină și bunatate, plină de toate acestea si de multe altele.